Suflet vag

Mi-a zis cu cea mai mare sinceritate in seara aia ca sunt proasta. In sensul de fraiera, in sensul ca ma las folosita drept o unealta de persoanele pe care le divinizez, pentru care nu zic niciodata nu, ma vand lor pentru atentie, ocrotire falsa, ma vand lor pentru ca simt ca atunci imi gasesc locul.

Nu voi fi in stare niciodata sa-mi pastrez adevaratii prietenii. Sunt perfect conceputa pentru tradare, minciuna, delasare, uitare… Nu pot avea pe cineva langa mine, nu voi putea niciodata sa am o relatie in adevaratul sens al cuvantului. Nu sunt stapana pe mine, pe gandirea mea, pe corpul meu. Am accese de furie, simt nevoia de razbunare asupra propriei persoane, asupra partii mele superficiale si fericite, parte care se va autodegrada cu trecera timpului.

„Probabil ca ne place durerea”

Ne place sau nu, eu o suport, ma linisteste, ma face sa-mi aduc aminte de cine sunt, si ce fac, ce la fac altora, ma face sa simt euforia pe care nici-un drog sau alta satisfactie nu m-ar putea face vreodata sa simt.

In mintea mea e o batalie permanenta, chestii fara sens care se trezesc din nimic, ganduri care imi provoaca stari de tristete, fericire nemaintalnita, vise intense cu inteles ascuns, dorinte sumbre, tot felul de lucruri care imi vor distruge intr-o zi psihicul. O simt, e ceva acolo, ceva care ma arde, ma framanta, ma face sa ma strang ca un melc in cochilia lui, mi se zburleste pielea doar cand ma gandesc si imi inec lacrimile in sughituri atunci cand nu ma vede nimeni, atunci cand ma desprind de lumea asta.

Daca intr-adevar exista destin, as vrea acum sa aflu ce mi-a fost scris, unde trebuie sa ajung, care-mi sunt adevaratele talente si abilitati incredintate trupului meu. Vreau ajutor, mi s-a dat prea mult, si nu stiu sa folosesc. Voi ajunge jos, se va prabusi tot, nu-mi va iesi nimic si asta nu pentru ca nu vreau, nu…ci pentru ca eu nu cred in destin. Nu cred ca mi-a fost dat ceva de dus la sfarsit.

Imi doresc sa fiu singura, sa nu depind de nimeni, sa-mi stabilesc eu traseul secundelor. Uneori cer prea mult, alteori nu stiu sa cer, alteori nu mi se da oricum. Nici nu stiu cu adevarat ce vreau. Nu stiu cine sunt sau cine vreau sa fiu. In fiecare zi imi doresc altceva si mereu uit ce mi-am dorit inainte. Oare cand o sa se termine tot? Oare e ceva trecator? poate e doar momentul adevarului, poate acum trebuie sa fiu sincera cu mine…

Anunțuri

~ de Faithless person pe 25 August 2010.

2 răspunsuri to “Suflet vag”

  1. E un strgat catre mine, catre subconstient, catre cei care ma cunosc sau nu. E o deznadejde interioara pe care nu am vazut cum altfel sa o transmit.

  2. O adevarata confesiune, poate un strigat…sa fie de deznadejde?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: