Goliciune

Imi fac iluzii si sperante, planuri, incep lucruri fara sa le termin, si ma arunc in genunchi inainte sa ma impiedic.

Mi-e teama de umilinta, desi asta fac zilnic si ma consolez cu gandul ca ziua de maine va fi mai buna, iar ziua de maine devine ziua de ieri iar eu nu am realizat nimic, si tot aceeasi sunt.

Ma intreb mereu cine sunt de fapt, si cine incerc sa fiu, pe cine pacalesc, caci eu gandesc la fel, si nu pot tine pasul cu cei din jurul meu. Am mereu impresia ca eu raman in urma si mi-e extrem de greu sa ma adaptez la schimbarile din jur care se petrec incredibil de repede. De ce am mereu senzatia asta de goliciune, golul ala pe care nu il poti umple cu nimic altceva decat impresii gresite despre propria persoana? Unde e increderea oarba in propriile mele puteri, si unde sunt principiile solide dupa care sa-mi croiesc drumul?

Anunțuri

~ de Faithless person pe 23 Septembrie 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: