Decizii

•21 Decembrie 2010 • Lasă un comentariu

Lucrurile incep sa se complice, si am ajuns la momentul in care chiar trebuie sa iau o decizie capitala, sa ma decid exact ce vreau sa fac mai departe cu viata mea, daca vreau sa  ma schimb si sa renunt la vechile obiceiuri, sa trec peste anumite lucruri din trecut, lucruri care m-au format, m-au tampit, m-au facut sa-mi pierd increderea in mine si m-au tras in jos. Trebuie sa incep sa traiesc in prezent, sa tin ochii deschisi, sa incerc sa vad alta lume, sa accept lucrurile bune care imi ies in cale, si mai ales sa le observ. Pentru asta am nevoie de timp, vointa si sustinere…

Asta nu inseamna ca nu voi mai fi eu, asta nu inseamna ca nu o sa ma mai recunosti, asta inseamna doar ca nu voi mai fi la fel de naiva ca inainte si deja incep sa imi dau seama ca „nu tot ce zboara se mananca” si in fond…toata lumea are un interes si poate am si eu interesele mele, insa nu mi le-am descoperit inca, sau nu sunt sigura de ele. Nu vreau sa continui sa fiu o unealta, sa depind mereu de ceva sau cineva, nu vreau sa ma inchid intr-o lume creata de vorbele altora, vreau sa fiu sigura de acum incolo ca spusele si gandurile mele au o anumita importanta, o anumita valoare, vreau sa fiu sigura si impacata ca fac ceva bine, vreau in primul rand sa ma multumesc pe mine si nu pe cei din jurul meu. Asta pentru ca ajunsesem sa am dependenta de atentie, sa cersesc asta, doar pentru a nu ma simti singura, doar pentru a avea pe cineva cu care sa-mi pot impartasi gandurile, sa ma inteleaga, sa ma aprobe. Si da…as fi facut orice pentru asta…

 

Si ma intreb…

•8 Noiembrie 2010 • 6 comentarii

De cate ori ai stat in cada si te-ai scufundat in apa inecandu-ti lacrimile? De cate ori ti-ai lipit fata de geam si ai desenat pe partea aburita? Cu plans sacadat, de cate ori ti-ai reprosat toate greselile? De cate ori te-ai trezit in toiul noptii urlandu-ti visul? De cate ori ai simtit ca singurul fior de caldura ti l-ar mai putea da doar o  imbratisare? De cate ori ti s-a citit agonia pe chip, de cate ori ti-ai calculat timpul in valori, de cate ori ai imprastiat sentimente false si vorbe negandite in jur? Spune-mi, de cate ori ai intors spatele la nevoie si de cate ori ti-ai umplut constiinta cu nimicuri?…de atatea ori mi-am dat silinta ma accept.

Gand ratacitor

•26 Septembrie 2010 • Lasă un comentariu

O, tu, gand ratacitor…

Mereu imi fac planuri oarecum marete si imi fac scenarii in minte cu mine in situatii dificile. De fiecare data imi spun „da, as actiona corect” dar cu cat inaintez in timp, astfel de situatii ma ajung din urma. Totul bine si frumos pana apare intrebarea care ma termina total, imi tranteste cerul in cap: „acum ce trebuie sa fac?”

Raman blocata acolo, ma zbat sa descopar ce trebuie sa fac mai departe, cum ar trebui sa reactionez si pana la urma…inveitabilul se intampla. Pai cum asa? De ce nu exista niste reguli, niste pasi pe care sa-i urmez in situatiile grele? Niste instructiuni, putin ajutor.

Mi-as dori uneori sa pot citi ganduri, sa-mi pierd timpul prin mintea altcuiva, sa-i citesc reactiile, privirile, subconstientul. Sa ma retardez in mintea altcuiva si apoi sa ma convertesc la a altuia. Sa ma joc intre minti murdare, demente, perverse pana imi pierd eu ideile.

Ma mai intreb uneori cum poate gandul unui om sa calatoreasca atat de rapid? Cu o viteza incredibila, eu pot zbura spre meleaguri abstracte, noi, grele…Cu o viteza incredibila intru-n vise, in deja-vu’uri, intuneric. E dubioasa treaba cu gandirea, uneori ma poate duce la disperare, uneori simt cum ma plimb cu gandul pe langa un gard imens electric. Simt cum mi se usuca ochii, mi se strang, ma ustura, simt cum tanjesc dupa apa ca un disperat in desert. Simt cum cad intr-o mare de vid si nimic. Uneori simt mai mult decat as putea descrie si scrie.

Momentan, m-am ratacit intre lumea ta…si lumea mea.

Idei

•9 Septembrie 2010 • 2 comentarii

Probabil intr-o zi ma voi trezi la o alta realitate si tot ce am cladit odinioara in minte se va spulbera, voi gasi raspunsuri noi la toate intrebarile pe care mi le-am pus vreodata si tot ce am crezut ca exista va disparea. Sunt sigura insa ca nu voi renunta niciodata la anumite idei preconcepute, anumite imagini ale subconstientului. Probabil nici nu imi voi da seama de asta…

Duc dorul…

•7 Septembrie 2010 • Lasă un comentariu

Limpede exist„I was the one who let you know
I was your sorry-ever-after.”

Duc dorul acordurilor ce-mi trezeau furnicaturi pe sub piele, duc dorul vorbelor necontrolate aruncate prin incapere, duc dorul minciunilor ce-mi aduceau zambetul pe buze, duc dorul privirilor sadice nascute din dorinta. Duc dorul trecutului inexistent.

Aceeasi persoana, alte perspective.

O vreme…

•3 Septembrie 2010 • Lasă un comentariu

Ok, am reusit din nou sa stric totul, mi-am demonstrat iar ca sunt prea proasta ca sa fac ceva bun, am ruinat tot.  O urasc, o urasc din tot sufletul, e partea mea care distruge tot, e partea mea care nu gandeste, e partea mea trupeasca mai mult sau mai putin reala. Imi bag picioarele, pana la urma tot o sa mi se intample ceva rau si atunci poate voi fi multumita. Nu stiu cat o sa mai suport sa ma cert cu mine insumi, am obosit. Sa se incheie dracului tot, sa se termine. O sa intru in stand by o vreme, o sa dispar subit, pentru o perioada de timp nelimitata inca.

Super. Alle, te urasc.

Ma ingrop in decadenta

•1 Septembrie 2010 • 2 comentarii

Banuiesc ca toti, voi cei care ma cunoasteti, mi-ati descoperit cel putin o data o partea a mea mai aiurea. Probabil v-ati spus „Alle si-o arde prost”, sau pur si simplu nu v-a interesat, dar da, mi-o ard prost dupa cum vedeti si pe aici, probabil bat campii, dar sti ce? Eu ma simt bine facand asta. E un fel de jurnal virtual, o chestie pe care imi vars eu nervii si frustrarile, gandurile tumultoase ce nu ma lasa sa dorm, grijile si temerile. Chestii total neimportante pentru altii, dar esentiale pentru mine.

Odata cu toamna, mi-au venit si multe idei noi, planuri pentru anul scolar care vine, ca de’ e primul an de liceu. Odata cu toamna mi-am dat seama ca nu voi putea sa ajung ce imi doresc pentru ca nu ma tin de cuvant mie, propunerilor si promisiunilor mele. Ma gandeam sa fac o lista cu lucruri pe care TREBUIE sa le fac, dar cu siguranta ma va deprima si mai tare cand voi vedea nebifate multe chestii pe acolo. Nici nu mai stiu ce ma gandesc sa fac, nu stiu, nu stiu…

Ma ingrop in decadenta.

Cred ca aceste cuvinte ma descriu intr-o mare parte.